Și mintea trebuie pocăitã!

`Și Mintea trebuie pocăită`

Nu lăsa din întâmplare.
Mintea tea să stea la umbră.
Căci atunci cu grea durere.
Vei vedea ce ea adună.

Stai în raza cea Cerească.
În lumina lui Isus.
Mintea să nu-ți hoinarească.
Pe-alte holde pân` la-apus.

Nu-i da vreme de odihnă.
Nu-o lasă în voia ei.
Nu-o lăsa ca să-și aleagă.
Gânduri după placul ei.

Ești Creștin, zici că ești bine.
Însă înlăuntrul tău.
Mintea coace mult și bine.
Aluatul celui rău.

Și când gata este frate.
Pâinea coaptă-n timp record.
Se împrăștie mirosul.
Și la cei ce aduc rod.

Gândurile tale frate.
Dacă nu le Pocăiești.
Nu poți merge mai de parte.
Pe Cale nu Propășești.

Dumnezeu cunoaște totul.
Gândul și inima ta.
Și îndeamnă pe tot omul.
Să părăsească calea rea.

Mai suntem oare pocăiți?
Suntem noi dintre cei Sfinți?
Sau suspină-n taină Duhul.
Să ne mai îndure Domnul.

Haideți să ne cercetăm.
Și cumva să ne-ordonăm.
Inima și mintea noastră.
Domnului să le lăsăm.

Să fim pocăiți în toate.
Nu doar de fațadă, frate.
În gând, viață și în fapte.
Să se vadă Domnu-n toate.

`Amin`





`Har și Pace de la Dumnezeu Tatăl. ! `

`Domnul Isus să ne Binecuvânteze! `



`Amin! `

> Lăudat să fie Domnul meu Isus Hristos!