Si eu am fost in gloata

Si eu am fost in gloata...
Iulian IONETE

Isus cu ucenicii se-ndreaptă spre cetate
Este acum spre seară şi orice vietate
S-a liniştit şi-adastă la odihnă...
Dar duhul Lui nu poate ca să mai aibă tihnă.

Sinedriul, marii preoţi mânaţi de-un tainic gând
S-au strâns ca să găsescă o vină celui sfânt
Şi-n timp ce Domnul slavei mângâie ucenicii
Cei ce-L urăsc de moarte aleg pe domnul fricii.

E linişte-n odaie, iar Domnul ia paharul şi-l împarte
Le spune-apoi o taină: ce v-am vorbit de moarte
Gata-i să se-mplinească... dar frângem acum pâinea.
Luaţi cu toţi din ea. Să faceţi mereu asta,
spre pomenirea mea.

Vinul ce-acuma-l beţi. E sângele meu sfânt,
Ce curaţă păcatul. E Noul Legământ.
Iar pâinea care-am frânt-o şi o mâncaţi acum
E trupul Meu, cu care-am călătorit pe drum.

Făceţi-va partaşi la Noul Legământ, rămaneţi în iubire
Lumea sa vadă-n asta un semn de amintire
Ca Eu v-am fost aicea şi Domn şi-nvăţător
Şi gândul către Mine, balsam alinător.

Să vă mai spun o taină: cel care mă va vinde este cu noi aici
Vânzarea lui mă duce, sub lovituri de bici.
Când voi fi osândit, toţi mă veţi părăsi
De ura lor cea mare, voi vă veţi risipi.

Dar iată, vin aprozii cu săbii şi ciomege
De parc-ar aresta un om fără de lege
O gloată-nvolburată cu Iuda-n fruntea lor...
El vinde cu-n sărut pe cel ce dă viaţă, la orice muritor.

E prins, dus în Sinedriu şi toţi îi caută vină
Căci vor cu orice preţ să scape de Lumină
Să nu le mai arate purtarea lor mârşavă
Fiindcă chiar satan picură-n ei otravă.

L-au acuzat de hulă, ei, trădători de frunte
Ce nu văd ca psalmistul când se uită spre munte
Ci ei declară rege un muritor de rând
Nu se încred în Domnul, nici nu Îl au în gând.

Cu martori mincinoşi l-au acuzat pe Domnul
Căci interesul lor e frate bun cu somnul
În care vor să ţina poporul înrobit,
Şi fac acuma totul, să fie învrăjbit.

Pilat Îl cercetează de trei ori şi constată
Că nu-i vrednic de moarte şi-ar vrea-o anulată
Sentinţa de osânda, cu moartea care-o cer
Cei a căror viaţă n-are nimic din cer.

Pilat Îl cercetează de trei ori şi declară
Că nu-i vrednic de moarte, şi-apoi, Îl scoate afară.
- Ce vreţi să fac cu El? Să-L osândesc la moarte?
Nimica din ce spuneţi, nu este cu dreptate.

Marele preot strigă: Gândeşte şi alege!
De vrei să Îi dai drumul, cine e al tău rege?
Cezarul e împăratul! Pe el noi îl cinstim!
Vrei să-i stai impotrivă? Noi nu vrem să murim!

Şi-ncepe umilinţa, batjocura şi ura...
Iar bicele romane brăzdeaz-acum făptura
Care-a-mpărţit iubire şi viaţă din belşug...
Spinarea Lui acuma, e ca un câmp sub plug.

Şi sângele Lui curge pentru iertarea mea
Iar eu, cuprins de ură, îi strig în zeflemea:
„ Tu stăpânesti natura şi porunceşti chiar mării,
Dar nu te poţi salva din furia trădării?

Isus, se uita blând, cu faţa-i luminosă...
Răspunsul Lui îmi schimbă privirea sângeroasă.
- Tu crezi că am vreo vină? Alta decât iubirea?
De dragul tău voi duce la capăt azi jertfirea.

Ce mi-a spus El atunci, m-a fulgerat pe loc
Privirea Lui cea blandă, m-a ars precum un foc...
- Mă iartă, o, Isuse! Sunt vrednic de blestem!
- Te iert! Şi-ntreaga-ţi vină, o voi purta pe lemn...

Ce gloata învrăjbită! Ce mester e cel rău!
Cum unelteşte-ntruna să mori în laţul său...
Dar iată cum Golgota îţi luminează drumul
Pe care Domnul slavei presară acum parfumul.

Parfumul izbavirii din temniţa-i hidoasă
Ce te ţinea legat cu vorba lui mieroasă.
Te-ncrede-acum în Domnul ce moartea a răpus
Crezând acum în El, găseşti la tot răspuns.

Răspuns la suferinţă, răspuns la încercare...
Întreabă-L doar pe Domnul, la El este alinare.
Răspunsul e chiar El, cel ce-a-nviat din morţi
Şi vrea să dea iertarea în dar acum, la toţi.

E un razboi... ştiu bine, ce gânduri te frământă
Dar viaţă dacă vrei, tu pentru ea te luptă.
Aş vrea să-ţi spun ceva: singur n-ai nicio şansă
Vrăjmaşul tău etern, e meşter mare-n branşă.

Nu pierde azi prilejul să dai răspuns chemării,
E ziua ta acuma, mâine-i poate-a pierzării.
Isus aşteaptă încă, dar nu ştii cât va sta
Privind cu drag la tine să-I dai inima ta.

Te uită acum în sus, la crucea din calvar
Unde-a murit Isus să-ţi dea viaţă-n dar.
Şi spune cu căinţa: Mă iartă Domnul meu!
Am fost un rob netrebnic, dar vreau să fiu al Tau!

Ploiesti, 03.03. 2017