Şi dacă Tu...

Şi dacă Tu m-ai pus
o ţintă la probleme,
eu am să-Ţi fiu supus,
indiferent de vreme.

Şi dacă-aşa-i dorit
să ardă-n jur cuptorul,
eu am să-mi las sfinţit
de Tine, iarăşi, dorul.

Şi dacă nu-i nimic
aproape să m-ajute,
credinţa nu-mi dezic,
cu ea clădesc redute.

Şi dacă Tu îmi spui
să tac în încercare,
la mine forţă nu-i,
dar cred în Tine, tare.

Să fiu la fel ca Iov,
în suferinţa-i lungă,
eu ştiu că un ostrov
duios o să m-ajungă.

Când palmele îmi pun,
cugetător, pe tâmple,
Te simt şi sunt imun
la ce-are să se-ntâmple.

Lipsit de ajutor
şi forţă să mă scape,
Te văd venind, uşor,
spre mine, peste ape.

Te văd cum, triumfal,
prin vânt îţi faci cărarea,
se lasă orice val
şi amuţeşte marea.

Angelice caleşti
pe cerul meu inundă,
mă chemi şi-mi porunceşti
să urc pe-a păcii undă.

Şi dacă trec prin foc
şi dacă trec prin ape,
eu nu mă tem deloc
când Tu îmi eşti aproape.

Şi dacă cred că sunt
un spic pierdut în pleavă,
te văd, smerit, mărunt,
pe Tine, plin de slavă.