Şi ce-i dacă murim?

Şi ce-i dacă murim?


Şi ce-i dacă murim? Se-nchide-o carte,
Se termină umblarea pe poteci,
Scribii pun vizele pe paşapoarte,
Ceva rămâne, ceva pleacă mai departe
Şi cade iarna; toate tac şi-s reci.

Unii-au murit, alţii mai dau să moară...
Şi ce-i dacă plecăm cu ceata noastră?
Moartea în sine nu e o povară,
Stă tocul să se "uşte"-n călimară...
Poftiţi vă rog! E rândul dumneavoastră!

Moartea nu poate fi ameninţare.
Şi ce-i dacă murim ? E spre trăire!
Moartea-i doar halta drumului spre zare.
Din moarte iese viaţa viitoare,
Şi-n ea, totul primeşte desluşire.

Rămâne să vedem... la care parte
de moştenire dorul ne-a sedus.
Şi ce-i dacă murim? Ce-i aia moarte?
Coperţile închid tot ce ai scris în carte,
Iar moartea-i fericire, dacă-i în Isus.

Se pune vălul... se lasă cortina...
A mai căzut o stea în ţintirim...
Mai trage înc-o brazdă asasina...
Dar din genuni ieşi-va iar lumina
de-am fost lumini. Şi ce-i dacă murim ?


9 sept. 2006