SFINŢII ÎNVIAŢI

SFINŢII ÎNVIAŢI

Când Cristos muri pe-o cruce,
Martori sfinţi au înviat
Şi-n cetatea lor uimită
Rând pe rând s-au arătat.

Când ieşit-au din morminte
După Învierea Lui,
Ei vorbeau fără cuvinte
Despre slava Raiului.

Viaţa noastră-i trecătoare
– Zbucium, lacrimi şi dureri –
Însă slava viitoare
Nu va fi cum a fost ieri.

Fie ea cât de frumoasă,
Tinereţea-i doar un vis.
Viaţa-ncet se ofileşte
Ca o floare în abis.

Ce urmează dup-aceea?
E-ntrebarea mea acum.
Unde ţi-ai ales destinul
Cel etern? Pe care drum?

Sfinţii L-au ales în viaţă
Şi legaţi sunt de Isus
Şi murind, şi la-nviere
Pentru Patria de sus.

Spune-mi, încotro se-ndreaptă
Pasul tău grăbit mereu?
Oare chin şi-amar te-aşteaptă,
Sau alergi spre Dumnezeu?

Cât mai poţi să stai departe
De Isus, de sacrul drum,
Când la viaţa fără moarte
El te cheamă chiar acum?!

Vino, cât mai este vreme,
La cel bun şi blând Păstor!
Vino grabnic, nu te teme,
El te-aşteaptă răbdător!