Sfârșit de cale

Ca şi copil am zâmbit către soare
Şi-am visat ca pe culmi să ajung.
N-am ştiut ce-i în drum, pe cărare
Doar doream umbra nopţii s-alung.

Am dorit să am aripi de vultur,
Să mă-nalţ tot mai sus peste lut,
Peste văi, peste nori, peste ceruri,
Să cunosc ce era la-nceput.

Îmbătat de succese uşoare,
Am crezut chiar că sunt mai dotat,
Mai grozav ca ceilalţi... . cineva!
Dar un glas tăinuit îmi şoptea: “eşti ratat”

Când privit-am atent către mine
Am văzut că sunt slab, ne-nsemnat.
Că-s legat de pământ, n-am putere,
Am nevoie să fiu deslegat.

Şi un glas blând, duios, glas de Tată,
M-a chemat ca să sui la Calvar.
Să-I dau Lui greul ce mă apasă,
Să primesc Harul Său, totu-n dar.

*
* *

Doamne, cât de bine-i la Tine
Câtă linişte, Har am primit.
Câtă pace, belşug de odihnă
Şi-ajutor în necaz am simţit.

Lângă mine ai fost toată viaţa
Mâna-Ţi Sfântă mereu m-a condus.
N-am simţit nici furtuni, nici talazuri,
Căci în Tine, pe stancă m-ai pus.

Şi acum, la apusul vieţii,
Când am stat lâng-al morţii Iordan,
Mâna Ta m-a trecut peste ape
Îmbrăcat în veştmântul de Har.

Nu-i posibil să pot azi descrie
Slava Ta, Împărate divin.
Vreau să-Ţi cânt, să-Ţi vestesc frumuseţea,
Cu toţi îngerii-n cor să mă-nchin.

Cât de Bun eşti, o, Doamne, ce mare,
Îndurat şi slăvit Dumnezeu.
Mă închin şi-Ţi aduc adorare,
Astăzi, mâine şi-n veci, tot mereu.