Setos de frumusețe

Setos de frumusețe, Te caut Doamne mereu,
Sufletu-mi adoră, Doamne, Duhul Tău! ...
Setos de frumusețe, privesc în jurul meu,
Și Te caut Isuse... eu Te caut mereu!

Setos de frumusețe, mă aplec în rugă,
Apoi privesc în jur, dar parcă, tot în fugă!
Atunci, Te-aud spunând: „Numai fi pripită,
Caută frumusețea, oprindu-te-o clipită!”

Și îmi aplec privirea, atunci-spre-o mică floare,
Și văd prezentă-n ea, marea Ta splendoare!
Și parfumul ei, gingașa-i mireasmă,
Mă conduce-n duh, spre-o Țară-Mpărătească!

Setos de frumusețe, Te caut Doamne, din nou,
În picurul de ploaie și în curcubeu...
În fulgii de zăpadă, în ape cristaline,
Și-n tot ce mă uimește, Te zăresc pe Tine!

Setos de frumusețe, privesc și la pârâu,
Cum curge înspre vale, grăbindu-se spre râu.
Cum curge liniștit, trecând peste-orice obstacol,
– Sub crengi, dar peste pietre – este un miracol!

Setos de frumusețe, privesc spre bolta Ta,
La păsările mii, ce zboară pe sub ea.
Toate își cunosc, chemarea... ținta lor,
Și nu privesc-napoi, nicicând în al lor zbor!

Mereu înaintează, spre scopul definit,
Și parcă se înalță către infinit!
Apoi coboară iar, la cuib, aicea jos...
Cântându-ne un trill, mai fascinant, voios!

Setos de frumusețe, mă uit și la furnici,
La fluturi și la gâze, la viețuitoare mici:
Cum le hrănești, și cum le porți de grijă,
Cum le ocrotești, cu Mâna-Ți de Lumină!

Setos de frumusețe, privesc la viața nouă,
La copilașul mic, promisiune nouă!
La zâmbetu-i gingaș, sincer și curat,
Suprema frumusețe, ce Doamne, ai creat!
***
Apoi cobor, Isus, în duhul meu, spre vale,
Și văd atâtea plăgi, și suferințe grave...
Multă sărăcie, războaie, dărâmare,
Pierderi mari, cumplite, suspine amare!

Și privesc la inimi, ce-n dor și-n așteptare,
Speră-o nouă zi... și o rezolvare;
Care au cunoscut odată frumusețea,
Dar ajuns-a peste ele, stăpân crunt: neputința!

Setos de frumusețe, privesc atunci în jur,
Și Te văd o Doamne, cum untdelemnul pur,
Îl torni pe orice rană, Samaritean milos –
Și plângi împreună, cu omul căzut jos!

Setos de frumusețe, zăresc a Ta ființă,
Prin Duhul Tău cel Sfânt, slujind cu umilință;
Și mijlocind la Tatăl pentru omul păcătos,
Tu Supremul Rege, Păstor blând și milos!

Setos de frumusețe, privesc spre crucea Ta,
Și văd cum arde-n flăcări, păcatul, vina mea!
Căci Jertfa Ta a fost, ca-o ardere de tot,
Și astăzi pot să strig: „În Tine totul pot!”

Și știu, că frumusețea – la bine și la greu –
Curge din Izvorul Tău de Dumnezeu!
Ne-ai chemat la luptă, să-nvingă frumusețea,
Sfințenia divină, iubirea și credința!

Iubirea-i frumusețe, iubirea este dar,
Iubirea e putere, ce n-are hotar!
Caută frumusețea, cu un gând pios,
Și o găsi-vei sigur, în iubirea lui Hristos!