Septembrie

Septembrie

E toamnă-n septembrie iară,
Vara plecată, drumul pustiu a lăsat,
E linişte-n jur, râs de copii cu ea luat.
Ne-adunăm pe la case, din drumuri plecaţi,
Prin toamne trecuţi, mai cuminţi, mai curaţi.

Pe-albastru de cer, cocori vezi cârduri,
Aliniaţi trec negri în rânduri, rânduri.
Prin minte-mi zboară ale verii gânduri,
Mii şi mii, mai calde toamna în amurg,
Pe foaie varsă, line ca şi toamna curg.

E toamnă bogată şi-n sufletul meu,
M-aşez la o masă şi încep ca să scriu,
Prin frunze mai rare un soare auriu,
Străluce şi cald mă alintă, mă surprinde,
Pun slova în versuri, visarea mă prinde.

E septembrie, toamna aşteptările încă-s ude,
Ploaia din suflet ce-a udat poame crude,
A trecut, a venit şi căldura, le-a copt,
Roade bogate trebuie strânse, culese,
Puse-n cămară pe rafturi, cu grijă alese.

Când iarna va bate la uşă, să nu-mi pese,
Pe un raft eu am pus amintiri poleite,
Sunt vii, la-ndemână, să le iau nesleite,
De-o fi iarna grea, cu zăpezi troienite
Si vreascuri uscate de ani copleşite.

E timpul visarea să rup, mă întorc,
In toamnă bogată din nou mă re-ntorc,
E coşul cămării umplut şi vinul se roade,
Se-aşează şi fierbe-n butoi de agud.
Veche amăgire din vin nou făcut!

Si pâinea mai dulce, mai coaptă pe masă,
Ma-ndeamnă să vad că viaţa-i frumoasă,
Tot timpul în Domnul să am respect sfânt,
Pentru tot ce-am primit din belşugul,
Care în mine se varsă ca-n toamnă amurgul.


19.09.2007