SEMANATORUL

Cu lacrimi si suspine...
De-atata timp cu truda,tu ai semanat,
Ai tot sperat in soare si caldura,
Dar pamântul rod nu ti-a dat.

Cu inima deschisa,de dorinte plina,
Ca sa rasara ce-ai semanat,
De-atatia ani cu ravna,pe Domnul firbinte L-ai rugat
Ca negura sa treaca si rod sa ai.

Poatenu vei vedea vreodata
Pamantul plin de grane,
Dar nu te lasa, sora si frate,
Caci ce-ai semanat ramane...

Tu esti chemat sa sameni,
In tacere s-astepti si sa veghezi,
Tu lucreaza harnic
Chiar daca rodul inca nu-l vezi.

Mai pune o speranta in fiecare boaba,
Si-un vis in tot ceea ce faci,
O...nu-ti lasa credinta ta furata,
De indoieli si temeri,de vorba fara glas.

Cuvantul sfant,mai seamana-l odata,
In inimile celor pierduti,
Chiar daca rodul nu s-arata,
Samanta in pamant tu trebuie s-o pui!

Cand vezi ca nu rasare,nu descuraja,
Caci ce-ai semanat cu lacrimi,
Va rasari candva...

Mai iesi si mai arunca,samanta ce o ai,
De nadejde si speranta tu nu te lasa,
Caci snopii-i vei vedea,cu roada insutita
In ziua cea mareata,cand ISUS mireasa Isi va lua!