Semănătorul

SEMĂNĂTORUL

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

A ieşit Semănătorul
Grâul în ogor să-l pună,
Ca să crească, să aducă,
Roadă însutită, bună.

Boabe pline, boabe sfinte,
Boabe binecuvântate,
Boabe care prin credinţă
În ţărână au fost date.

Boabe care-au dat să crească
Şi pe stâncă, şi-ntre spini,
Însă care pân' la urmă -
S-au uscat din rădăcini.

Numai cea de-a patra parte
A dat roadă însutită,
Boaba care din ţărână
A crescut acoperită.

Pe un singur spic, o sută,
Iar pe celălalt, şaizeci,
Ce lucrare minunată!
Cel mai mic a dat treizeci.

Atunci ca să le explice
Pilda cu semănătorul,
Ucenicii mai deoparte
S-au dus cu Mântuitorul.

Ca să le dezlege firul
Împletit pe sfântul brâu,
Şi să le explice taina
Cu sămânţa cea de grâu.

Ca să ştie cine-i stânca
Cine-i drumul, cine-s spinii,
Cine-s păsările de pradă
Care luptă cu creştinii.

Ca să ştie cine-i lutul,
Acel minunat podiş
Care a făcut să crească
Grâul pentru seceriş.

Atunci Domnul cu iubire
A-nceput să tâlcuiască,
Pilda cu semănătorul,
Cu pricepere cerească.

Ca să ştie toată lumea
Cine poartă-n larguri vântul,
Căci sămînţa cea aleasă
Este pentru toţi Cuvîntul.

E Cuvîntul care creşte
Şi pe stâncă şi-ntre spini,
Iar ţărîna reprezintă
Patru feluri de creştini.

Iată prima parte, spinii
Cum inundă dezvoltarea,
Căci aceştia reprezintă
Pentru toţi, -îngrijorarea-.

Înimi pline de verdeaţă
Care vin şi stau, şi cîntă,
Însă spinii-ngrijorării
Zi şi noapte îi frămîntă.

Înimi care schimbă rodul
Cu îngrijorări lumeşti,
"Astăzi vremurile-s grele,
Nu mai poţi copii să creşti!"

Înimi care se frămîntă
Cu privirile în jos;
Pentru rugăciuni şi fapte
Pentru Domnul Sfânt Hristos.

N-avem timp, n-avem putere,
N-avem, suntem între spini!
Dar am vrea şi noi în slavă,
Doar suntem şi noi creştini...

Suntem... însă tâlcuirea
După cum ne-a arătat,
Dacă eşti un plin de grijuri,
Atunci eşti un pai uscat.

Atunci te desparţi de slava
Şi de Patria cea sfântă,
Dacă spinii-ţi sunt plăcerea,
Dacă spinii te frământă,

Dacă pentru eul firii
Eşti un rob neobosit,
Chiar de vii la adunare,
Eşti ca grâul vestejit.

Dacă spinii-ţi sunt plăcerea
Viaţa liberă, lumească,
Te-ai desprins de-mpărăţia
Care vine să domnească.

Dacă inima ţi-e rece,
Om de piatră, de granit,
Domnul, mântuirea noastră,
Şi de tine a vorbit.

Căci sămânţa de pe stâncă
Avea rădăcina mică,
Tu te-ai lepădat de Domnul,
Plin de teamă, plin de frică.

Ţi-ai închipuit că drumul
Care duce-n veşnicii,
E mereu în sărbătoare,
E mereu în bucurii,

E mereu în strălucire
Şi serbare, şi urări,
Şi n-ai ştiut c-această cale
Este plină de-ncercări.

Tu te-ai bucurat de harul
Ce s-a revărsat de sus,
La-nceput ai mers pe cale
Împreună cu Isus.

Dar când a venit prigoana
Repede te-ai lepădat,
Tu, sămânţă de pe stâncă,
Cât de iute te-ai uscat.

Înimă de piatră, rece,
Domnul are un ciocan,
Care poate să zdrobească
Cel mai tare bolovan.

Care poate să transforme
Stânca tare în pământ,
Să-ţi dea inimă de carne,
Să-ţi dea Duhul Lui Cel Sfânt.

Să-ţi dea rădăcină tare,
Adâncită în credinţă,
Căci în lupta noastră mare,
Domnul ne dă biruinţă.

Căci în Duhul de iubire
Frică nu e niciodată,
Adânceşte-ţi dar în Domnul
Rădăcina ta uscată!

Numa-n El, numai în solul
Care este transformat,
Creşte grâul mântuirii,
Grâul binecuvântat.

Apoi cealaltă parte
Poate chiar aici, acum,
E sămânţa ce se pierde
Fiindcă a căzut în drum.

Căci mulţimi de duhuri rele,
Păsări negre, păsări sure,
După ce-ai primit Cuvântul,
Vin şi-s gata să ţi-l fure.

Iată drumul, iată starea,
Iată omul înşelat,
După ce-a primit Cuvântul,
Repede l-a şi uitat.

O, sărmane, ia aminte
Şi ascultă tâlcuirea!
Necredinţa ta cea mare
Ţi-a adus şi împietrirea.

Dacă prin a ta fiinţă
Trece drumul celui rău,
Scoală-te şi te întoarce
Chiar acum la Dumnezeu!

Taie duhurilor calea!
Care vin cu traista-n spate,
Ca să-ţi treacă prin conştiinţă
Cu mulţimea de păcate.

Pentru ce să-ţi fie viaţa
Drum, şi pistă de lansare,
Pentru umbră, pentru moarte,
Pentru viaţa trecătoare.

Pentru ce să-ţi fie viaţa
Drum să treacă răpitorul?..
Când Isus te vrea, te cheamă,
Ca să-i fii şi tu ogorul.

Ca să nu mai vină furii
Să-ţi răpească tot ce-i sfânt,
Domnul vrea să-ţi are drumul,
Să fii cel mai bun pământ.

Să fii ca a patra parte,
Să dai roade, spice pline,
Grâu de-naltă calitate
Pentru ziua care vine.

Să te prindă secerişul
Plin cu roadă pocăinţei,
Să trăieşti aşa ca Domnul,
Să trăieşti aşa ca sfinţii.

Să dai roadă hotărâtă,
Roadă trupului, copiii,
Să fii plin de roada păcii
Şi de roada bucuriei.

Să fii plin de Duh de viaţă
Şi de harul mântuirii,
Să cunoască toţi că-n tine
E Isus-Roada Iubirii-

Lasă stânca, lasă spinii,
Lasă drumul rătăcit!
Căci Isus la El te cheamă
Ca să fii al Lui iubit.

Lasă corbii, liliecii,
Lasă ciorile să plece,
Căci Isus cu ucenicii
Astăzi pe aicea trece.

Lasă-ţi gândurile negre,
Filozofice concepţii...
Căci pe calea mântuirii
Merg aleşii, înţelepţii.

Vino şi te du la lucru
În al Său ogor bogat,
Căci Isus încă trimite
Pe ai Lui la semănat.

Cine seamănă cu lacrimi,
Secera-va sus cântând,
Secerişul e aproape!
Domnul vine în curând!

Cine seamănă prin Duhul,
Va avea răsplată sus,
Cine seamănă prin fire,
Nu e prieten cu Isus.

Dacă norii te-nspăimântă
N-ai recoltă la sfârşit!
Hărnicia în lucrare
Face rodul întregit.

Mai presus însă de toate
E să ne rugăm să ploaie;
Domnul să le pregătească
Înimile, să le moaie.

Domnul să ne dea sămânţa
Şi ogorul pregătit,
Căci atunci cu bucurie
Secera-vom la sfârşit.

Domnul să-şi reverse rouă
Peste holdele câmpiei,
Ca să crească fraţii-n Domnul,
Plini cu roada bucuriei.

Ca să crească tot mai mare
Binecuvântatul grâu,
De la o margine la alta,
De la mare pân' la râu.

Sub a vântului mişcare
Ca şi cedrii din Liban,
Doamne, binecuvintează
Tu al mântuirii lan!

Binecuvintează solul!
Binecuvintează norii!
Binecuvintează fraţii
Şi pe toţi ascultătorii!

Binecuvintează Doamne
Astăzi ce s-a semănat!
Fă să crească, să rodească,
Grâul care Tu L-ai dat!

Binecuvintează struna
Glasului melodios!
Binecuvintează Doamne
Ruga celui credincios!

Binecuvintează sfatul!
Binecuvintează sfinţii!
Binecuvintează totul
Şi copiii şi părinţii!

Binecuvintează casa!
Piatra şi acoperişul!
Ca să stăm în aşteptare
Până vine secerişul!

AMIN