Se vor trece-aceste vremuri

Se vor trece-aceste vremuri, pe pământ ce au venit,
Ce-au adus doar tulburare, inimi multe-au îngrozit,
Se vor trece căci sunt ele, vremurile trecătoare,
Vor sfârși în veșnicia, unde-i viață și-n izvoare.

Nu mai este mult și vine, vremea cea fără sfârșit,
Este ea atât de-aproape, după timpul ce-i venit,
Să răbdăm încă o clipă, se va trece ea îndată,
Sus în cer... ea va fi vremea, ce va fi de tot uitată.

Este plină azi de lacrimi, este-n ea atât de greu,
Se-nmulțesc mai mult orfanii, mame-și plâng copiii mereu,
Căci o molimă venită, și-un război ce-i auzit,
Multe suflete plăpânde, azi de pe pământ le-nghit.

Se-aud țipete în vale, ce-s din inimi tulburate,
Unele adânc suspină, altele-s înverșunate,
Se-aud căzături de lacrimi, pe pământ ce cad mereu,
Unii se-ncăpăținează, alții vin la Dumnezeu.

Însă cei ce până astăzi, pe Isus l-au cunoscut,
Sunt acei ce știu că timpul, este el atât de scurt,
Văd venirea Celui veșnic, ce nu este-n depărtare,
Ei privesc de după vremea, care e chinuitoare.

Știu că-ndată se va trece, chiar și cea din urmă vreme,
O întregă omenire și-un pământ în ea azi geme,
Dar sunt gemete-auzite, de Acel ce cu-ndurare,
Se va coborâ în dreptul, celor plini ce-s de răbdare.

Celor care în tăcere, azi l-așteaptă pe Isus,
Domnul lor le pregătește-un loc acas-acolo sus,
Pentru cei ce-n vremuri grele, pentru cer se pregătesc,
Pentru cei ce țin credința, mereu vie și slujesc.

Pentru ei... sunt trecătoare, vremurile ce-au venit,
Ei sunt așteptați la poarta, cerului... în infinit,
Vremea grea ce e venită, pentru ei nu este grea,
Știu că este trecătoare, și privesc doar după ea.
Amin(diana)