Se văd zorile de ziuă

Se văd zorile de ziuă, după vremuri lungi apar,
Se văd razele ce norul, îl desparte când răsar,
Se văd împliniri de vise, ce le au acei ce-s plini,
De speranță, de iubire, ce-s cu-adevărat creștini.

Azi se vede și sfârșitul, suferinței ce-a venit,
Ea ne spune că-mplinirea, este ea spre un sfârșit,
Toate ce sunt petrecute, ne vorbesc... azi ne arată,
Că Acel ce vine... vine, totul se sfârșește-ndată.

Dar sfârșitul ne aduce, începutul așteptat,
De acei care pe Domnul, pe pământ azi l-au urmat,
Ne aduce el... sfârșitul, viața care ne-o dorim,
Viața cea din veșnicie, când aici o să sfârșim.

Ne aduce împlinirea, visului ce îl visăm,
Cu Isus l-aceiași masă, sus în ceruri ca să stăm,
Ne aduce-o așteptată, pentru noi așa de mare,
Zi... dar va fi ziua-n care, va fi mare sărbătoare.

Va fi ziua-n care... totul, va fi cel ce e uitat,
Tot ce-am întâlnit pe cale, dar și greu-ntâmpinat,
Căci sfârșitul va deschide, poarta către infinit,
Unde nu-i prezent trecutul, cu ce-n el am suferit.

Nu va fi prezent necazul, infinitul e Isus,
Și Isus... e bucurie, bucuria cea de sus,
Care astăzi e zărită, de cei ce și-au ațintiți,
Inima și-a lor privire, înspre cer... în infinit.

Știu că ea nu e departe, ziua când va reveni,
Cel ce este-atât de-aproape, când pe nor va coborâ,
Cel ce astăzi ne arată, că sfârșitu-i la sfârșit,
Împlinindu-se în toate, tot ce ne-a făgăduit.