Se stinge-ncet iubirea

Se-stinge-ncet iubirea

Se stinge-ncet iubirea dăruită, aprinsă ce a fost de Dumnezeu,
Căci vremea este cea ce-a fost vestită, e timpul cel din urmă... este greu.

Aproape e răpirea... ne vorbește, cuvântul pentru noi ce-a coborât,
El vine cu putere... să ne spună... că timpul reveniri-i hotărât.

Se sting încet altarele iubirii, a celor ce-au un nume... lepădați,
Ei leapădă credința nemuririi, nu vor să fie cei martirizați.

Nu vor ca prigonirea să le fie, prezentă niciodată-n viața lor,
Ei își hrănesc doar firea pământească, urcând pe treapta celor ce cobor.

Se-apropie cu pași grăbiți răpirea, cei morți vor fi aceia înviați,
Și după ei și noi vom fi creștinii, după trăirea sfântă înălțați.

Acolo sus în cer cu mii de îngeri, doar imn de biruință vom cânta,
Cu Cel din veșnicii la masa-ntinsă, o veșnicie-ntreagă toți vom sta.

Aproape este Cel ce veșnic este, un mare Dumnezeu, și veșnic sfânt,
Azi trâmbița răsună... Domnul vine, se-aude chiar și-n colțuri de pământ.

Aproape este ziua biruinței, aproape e răpirea azi de noi,
Atât de-aproape este azi sfârșitul, acestui chin și-nverșunat război.

Să mai răbdăm ne spune astăzi Domnul, de veghe vrea cu toți astăzi să fim,
Nici Pavel nu știa când Domnul vine, și azi... noi suntem cei care nu știm.
Amin (poezie)