Se năștea cândva-ntr-o iesle

Se năștea cândva-ntr-o iesle
autor. Diana G. U

Se năștea cândva-ntr-o iesle,
Pe un snop mărunt de paie,
Din fecioar-ascultătoare,
De Gavril când în odaie,
El îi aducea o veste,
De la bunul Dumnezeu,
Că va naște-un prunc, un Rege,
Pruncul va fi Fiul Său.

Se năștea lăsând în urmă,
Slava Lui strălucitoare,
Să aducă mântuire,
Lumii ca să dea salvare,
Fiu de om El devenise,
Un cuvânt întruchipat,
Ca prin jertfa Lui să fie,
Un pământ răscumpărat.

A Sa naștere aduse,
Pentru noi o veste mare,
Că El este mântuirea,
Viață pentru fiecare,
Că doar El ne este calea,
Ce-a deschis-o când venea,
Să se nască într-o iesle,
Pentru-a ne răscumpăra.

Se vestește pretutindeni,
Și noi astăzi vă vestim,
S-a născut Mântuitorul,
Celui care îi slujim,
S-a născut Isus... Mesia,
Acu două mii de ani,
Pentru-ntreaga omenire,
Pentru văduve... orfani.

Chiar de timpul se trecură,
Printre noi e și acum,
Este viu al nostru Rege,
Ca și-atunci... și azi e bun,
Să îl lăudăm cu toții,
Pentru tot ce a lăsat,
Să se nască sub povara,
Care l-a crucificat.

S-a născut aici să moară,
Dar e Cel ce-a înviat,
El e viața fără moarte,
Care-a fost bătut... scuipat,
A Sa naștere noi astăzi,
Vrem cu toții s-o vestim,
Cei ce nu îl știu... să știe,
Domnului noi îi slujim.
Amin