Se-mpodobesc în case brazii

Se-mpodobesc în case brazii
autor. Diana G. U

Se-mpodobesc în case brazii, păcatul este-mpodobit,
Cu mese-ntinse-mbelsugate, este Isus iar prigonit.

Este ținut la uș-afară, căci înăuntrul mos crăciun,
În ziua nașterii vestite-i, bine primit... e cel mai bun.

Cadouri scumpe-atrăgătoare, de lume nu deosebesc,
Creștinii care lepădarea, în casa lor o-mpodobesc.

O lepădare de credință, o lepădare de Hristos,
Se-mbracă-n haina cea cu pete, ce-și are-a iadului miros.

Sunt pline doar de veselie, azi casele de sărbători,
Dar se aude-un plâns... un strigăt, un glas strigat de după nori.

Ce-ntreabă casa cea de jale, ea unde oare-a dispărut,
De ce nu-i doar o închinare, ca-n vremea când El s-a născut.

Văzute-s multe luminițe, ce doar orbire au adus,
Și-n casele de închinare, păcatul nu mai e ascuns.

Este-un program ce-i de serbare, care ne duc ai noștri' copii,
Pe-un drum spre moarte... nimicire, care sfârșește în pustii.

Dar El mai strigă înc-odată, să ne trezească ar dori,
Să nu mai stam sub brazi vrea Domnul, ci doar la cruce-n orice zi.

Căci cea mai mare sărbătoare, și unica... se va vedea,
În ziua revenirii Sale, mireasa când își va-nălța.

El s-a născut aici... să moară, în urmă slava a lăsat,
Nu pentru brazi... nici luminițe, venea sa fie alungat.

Venea să fie pe o cruce, batjocorit și omorât,
Să ne trezim din sărbătoarea, în care iar e prigonit.
Amin