Se duc azi iute anii

Se duc azi iute anii, și clipele ce vin,
Rămâne doar trecutul, de mulți ani ce e plin,
E plin și de-amintirea, durerilor ce-au fost,
Să ne-amintim de ele, nu ar mai fi vre-n rost.

Se scurg și-aceste zile, cu greul lor ce vin,
Dar nu suntem noi singuri, simțim mereu alin,
Rămân și ele-n urmă-n trecutul obosit,
De-atâta alergare, în el ce-am risipit.

Se trec și-acele gânduri, ce au doar tulburări,
Ce vor ca să pășească, pe-a lumii reci cărări,
Și de mai vin vre-o dată, se trec și ele-ndat,
Căci trecătoare-s toate, ce le-am întâmpinat.

Se trece suferința, și vremea de nevoi,
În trecere e Unul, ce e mereu cu noi,
El e Isus... Mesia, e Dumnezeul sfânt,
Ce stăpânește cerul, dar și acest pământ.

Se trece chiar și timpul, demult ce-a fost vestit,
În care e creștinul, mereu batjocorit,
Și-acea de prigonire, azi vreme-i trecătoare,
Pământul ceva veșnic, vre-o dată el nu are.

Se trec ce-s trecătoare, caci numai sus în cer,
E locul celor care, n-au clipa-n care pier,
Nu te-ntrista pe cale, în vremuri ce-au venit,
Căci totul dar și toate, aici au un sfârșit.