Se clatină munții când cerul deschide

Se clatină munții când cerul deschide,
Pământul cutremură glasu-auzit,
Atunci când El strigă, se-oprește și timpul,
Nu-i nimeni ca Domnul, doar El ne-a iubit.

El mustră și marea, adâncul usucă,
Croiește o cale pe el spre liman,
Să treacă ologul, și el... obositul,
Orfanul cel. . singur, și bietul sărman.

El este-n furtună, vârteju-nsoțește,
Și norii sunt praful picioarelor Lui,
Atunci când urgia și-o varsă din ceruri,
Cad stâncile, stelele-n fața oricui.

Să-i vadă puterea cei orbi fără vlagă,
Și cei rătăciți să îl vadă pe El,
Doar Unul e Rege, El este-Mparatul,
Ce morții învie, le dă viață... țel.

El face lacusta-n pustiu să trăiască,
Coboară și razele-n zorii de zi,
El cerul deschide s-audă și surzii,
Când strigă chemarea spre ce va veni.

Hrănește și corbii, când codrii de-aramă,
Doar Lui i se-nchină-n bătaia de vânt,
El naște și roua în zori ce se-nalță,
Cuprinde întinsul ce-l are-un pământ.~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~
Doar El este Domnul ce iată... se-aude,
O trâmbiță-n zare răsună mereu,
O vreme ce-i scurtă ne stă înainte,
Un pas ne desparte de El... Dumnezeu.

Aproape e clipa măreaț-așteptată,
O, cât de frumos va fi-atunci când de sus,
Pe nor plin de slava ce El doar o are,
Din cer va apare-Mparatul Isus.
Amin