Se-aude un strigăt, spre valea adâncă

Se-aude un strigăt... spre valea adâncă,
Se-ndreaptă-nspre cei ce așteaptă mereu,
Să vină din cer o-ntărire căci valea,
Le-aduce o vreme ce trece mai greu.

Le spune lor astăzi să nu își întoarcă,
Privirea-nspre timpul ce este-un trecut
Ce este-napoi... doar în față e timpul,
Acel plin de viață, un timp doar plăcut.

Le spune azi strigătul care coboară,
Să stea ei in vale de veghe mereu,
Că-ndată v-a trece și valea și chinul,
Trăit ce-i în ea într-un timp ce-i prea greu.

Le spune să rabde-ncercarea venită,
În vremea vestită ce-a fost ea cândva,
Le spune să meargă dar fără de murmur,
Spre Țara de vise, ce-i doar slava Sa.

Le spune să-nalțe în grea suferință,
Cântări înspre cerul ce-i astăzi deschis,
Ce-așteaptă să vină copiii acasă,
Acasă în Țara de vis... Paradis.

Le spune privirea din vale să fie,
Spre Domnul Isus îndreptată mereu,
Doar El poate astăzi ca lor să le-arate,
Un drum mai ușor pe un drum ce e greu.

Se-aude un strigăt, ce astăzi ne spune,
De veghe în zile și nopți ca să stăm,
Să cerem lumina ca urma lăsată,
De Domnul odată noi azi s-o urmăm.

Să nu ne abatem pe drum către viață,
În toate să fim astăzi ascultători,
Și celor de sus... ce se-aud azi din ceruri,
Să fim toți în ele și împlinitori.