Se-aude o strigare

Se-aude o strigare
autor. Diana G. U

Se-aude o strigare, spre vise ea ne cheamă,
Ne spune mai în grabă, sub norii de aramă,
Să ne deschidem ochii, ca flori ce înfloresc,
Să ne grăbim și pașii, ca cei ce se grăbesc.

Se-aude o bătaie, la ușă Domnul bate,
Ne-aduce El o veste, că este-atât de-aproape,
În vremuri de iubire, ce-s pline de-ncercare,
Mai strigă înc-odată, mai face-o cercetare.

Spre inimi ce-s bătute, de vânt și de furtună,
Privirea își îndreaptă, sub umbra ei le-adună,
El aripa-și întinde, peste aleșii Săi,
De doruri plini ce-alearga, printre ruine... văi.

O trâmbiță răsună, din răsărit de soare,
Aduce-o veste bună, Isus Hristos apare,
La nunta cea din ceruri, vom fi cu toți chemați,
Pe nor cu El în slavă, vom fi cei înălțați.

Se-aude o strigare, trezește ațipiții,
Ea scutură pământul, ea strânge risipiții,
Vestește ea iubirea, ce poate-nspăimânta,
Pământul, omenirea, ce să se-ntoarc-ar vrea.

Se-aude prin cântare, ea prin cuvânt răsună,
Pe raze se coboară, nu-i mută nici sub lună,
O cale ea deschide, e calea către cer,
Pe ea vrea să-i întoarcă, și pe acei ce pier.

Cu inimi doar deschise, să ascultăm strigarea,
Ce-aduce mântuire, aduce îndurarea,
E glasul ce odată, pe cruce mijlocea,
A Celui care moartea, luptând o biruia.
Amin