Se aude-n depărtare

Se aude-n depărtare, cum se-apropie ceva,
Ce e cunoscut de unii, sunetul e vocea Sa,
Care fără încetare, astăzi stigă-ndată vin! ! ! ,
Să îmi iau mireas-acasă, căci ea astăzi e-n suspin.

Este cea care-l așteaptă, cu mânile-mpreunate,
Ce-i cu candelele pline, și cu fețele-aplecate,
Astăzi stau cei ce-l așteaptă, pe Isus ca să coboare,
Ei așteaptă întâlnirea-n ziua cea de sărbătoare.

Ei sunt cei ce azi îndură, zilele ce-s de pe urmă,
Cei cu lupte mult prea grele, ce nu se despart de turmă,
Ei sunt cei ce vor cunoaște, străzile pline de aur,
Pentru ei astăzi Stăpânul, este singurul tezaur.

Cei ce vor vedea cum cerul, porțele deschide-ndată,
Și coboară Domnul slavei, acu nu ca altădată,
Sunt acei ce azi suspină, pe obraz ei lacrimi varsă,
Sunt acei ce niciodată... nici acu Domnul nu-i lasă.

Glasul pentru ei răsună, să se-audă că El vine,
Să mai rabde chear de astăzi zilele nu sunt senine,
Când va coborâ El Domnul, pentru ei se vor sfârși,
Zilele întunecate, și cu El pe veci vor fi.

Ooo... cât de frumos se-aude, zarea astăzi cum vorbește,
Și ea strigă, tu mireasă fii acea ce-și pregătește,
Haina albă pentru ziua, când pe nor El va zbura,
Să își ia mireas-acasă, să o ducă-n slava Sa.

Chear de plângi... suspini cu jale, nu uita ce a promis,
Nu uita cum pentru tine, cerul Domnul l-a deschis,
Stai și azi în rugăciune, cum și până-acu ai stat,
Nu e mult până coboară, Mirele tău Împărat.