Se-aude glasul în pustie

Se-aude glasul în pustie,
Vestește zorile de zi,
După o noapte-ntunecată,
Când El pe nor va reveni.

Se-aude trâmbița în zare,
Ne pregătește de apus,
Când se va umple-ntreaga zare,
De slava sfânt-a lui Isus.

Se-aude-o apă cristalină,
Prin cântul ei sunt adăpați,
Acei răpuși... doriți de viață,
De cei din jur ce sunt uitați.

Cu sunet blând ființe-mbracă,
Să le devin-al vieții scut,
Dă orbilor lumina sfântă,
Un cântec nou acelui mut.

Se-aude-un strigăt de chemare,
Aprinde inimi ce s-au stins,
Cu dor de cer întreg pământul,
Și omenirea a cuprins.

Mai e puțin El azi ne spune,
În curăție să trăim,
Să ne lăsăm în prelucrare,
De Dumnezeu să fim răpiți.

Se-aud azi pașii cum aleargă,
Din Țara sfântă spre apus,
S-aducă rasărit de soare,
Aproape este azi Isus.

Un cântec fredonat de vremuri,
Se-aude-atât de tare-acum,
Cântarea ne vestește clipa,
Care-i la capătul de drum.

Se-aude-o mare izbăvire,
Îndată toți o v-om vedea,
Atunci... . la marea întâlnire,
La ceruri când ne-om înălța.

În haine albe strălucite,
Mireasa Lui vom deveni,
Pe străzile ce-s aurite,
Pe plai divin când vom păși.
Amin