Se-aude glasul Celui sfânt

Se-aude glasul Celui sfânt,
Se-apleacă să ne spună,
Că este-aproape un sfârșit,
Se vede-o vreme bună.

Se-aude-un strigăt ne-ncetat,
Ne spune... pregătire,
Să fim vrea gata de-a zbura,
Spre viață... nemurire.

Se-aude astăzi Dumnezeu,
Mai face o strigare,
Neprihănirea să-mbrăcăm,
Căci vine... El apare.

E scurtă vremea și ar vrea,
Să fim cu toții gata,
De-un ultim zbor ce-ndat va fi,
Spre-a ne lua răsplata.

Se-aude-apusul cel de vremi,
El strig-atât de tare,
Vrea adormiții a-i trezi,
Cât este îndurare.

Vrea orbilor ca să le dea,
Pe urma Lui lumină,
Să vadă după norii gri,
O vreme doar senină.

Se-aude dragostea de sus,
Cum strigă înc-odată,
Pe cei aleși să-i strâng-ar vrea,
Cu toții laolaltă.

Nemărginită este ea,
Ea cerul îl domnește,
Pe cel în plâns ce-i scufundat,
Ea nu îl părăsește.

Se-aude azi un început,
Ce este-atât de-aproape,
Numai un strigăt auzit,
E azi ce ne desparte.

Să-l ascultăm... cât mai e timp,
E cel de cercetare,
E glasul Domnului cel sfânt,
Pe-un nor ce va apare.
Amin