Se-aud astăzi toate

Se-aud picurii de ploaie, ce pământul îl ating,
Unii sunt mai mici iar alții, sunt mai mari... sunt cei ce sting,
Azi făclii ce-au fost aprinse, și în urma lor se lasă,
Ceața care-i fumegândă, aburul de beznă deasă.

Cu fiori de nepăsare, se coboară ei din cer,
Îmbracând-ui pe aceia ce încet s-au stins... ce pier,
Pe acei ce amagirea, i-ambrăcat așa frumos,
După placul lor... departe, sunt de voia lui Hristos.

Se-aud adieri de vânturi, care fluieră lovind,
Orice întâlnesc pe cale, lasă-n urmă lăcrimând,
Fețe pline ce-s de teamă, ancorate în nimic,
Care cred că este mare, dar el este-atât de mic.

Spulberă vântul pe cale, orice este-nflăcărată,
Ce alege, ce cuprinde, tot ce e divinitate,
Ce-i spre cer el vrea să rupă, vrea să smulgă din pământ,
Ca să nu să se fălească, cu-al său zbor spre cer vre-un gând.

Se-aud vuietele vremii, ce apleacă înălțimi,
Doar în ele se văd piscuri, ce au fost de ei doar plini,
Căci în vuiet se sfarâmă, doborâți de frică... teamă,
Azi ascultă șoapta care, să coboare ea îi cheamă.

Scutură azi vremea frunza, ce-n ascuns a fost uscată,
Ce striga de pe o creangă, ... eu nu pot fi fluturată,
Dar în vuietul de vreme, să se țină n-a putut,
De-acea creangă, căci uscată a fost frunza... și-a căzut.

Se-aud zgomote de arme, dintr-o lupt-atât de grea,
Se aud cum cad azi pomii, secerați ce sunt în ea,
Cad cu-atâta ușurime, parcă sunt doar vorbe-n vânt,
Uită truda ce-a depus-o, Grădinarul Cel ce-i sfânt.

Se apleacă, se îndoaie, lasă ramurile-n jos,
Nemaiânverzând odată, cum ei înverzeau frumos,
Sub un ascuțit de săbii, cad azi la pământ ușor,
Chiar de sunt sădiți cu grijă, neascultând încet ei mor.

Se-aud pașii de pe urmă, ultimii ce sunt pe drum,
Și-o strigare ce se-aude-atât de-aproape chiar acum,
Se-aud ultimile vremuri, care-n grabă astăzi strâng,
Inimile doritoare, inimile care plâng.

Le adună, le așează, și cu grijă ea le spune,
Vremea care-i auzită, ca să fugă azi din lume,
Să se spele ca să fie, înnoite... pregatite,
Căci îndată se sfârșește, tot ce azi sunt rânduite.

Se aud... dar tot ce astăzi se aude-i pe sfârșit,
Timpul dăruit de Domnul, este pentr-un pregatit,
Să-nțelegem tot ce astăzi, El mai lasă peste noi,
Să fim treji, căci lupta este, un sfârșit azi de război.