Scumpul meu prieten...frate

Scumlul meu prieten... frate,
Astăzi am o rugăminte,
În tăcere tu citește,
Următoarele cuvinte,
Azi îți scrie surioara,
Care Domnul... El ți-a dat,
Să-ți aduci mereu aminte,
Să nu uiți tu niciodat,
Că tu ai o surioară,
Chear mai mică dacă este,
Dar cu o iubire sfântă,
Ea pe tine te iubește,
Să mai știi tu frățioare,
Inima îi plânge azi,
Doar suspină și ofteaza,
Căci ea simte un necaz,
Simte cum se rupe-n două,
Dar ar vrea să-ți fie bine,
Și îți dă o jumătate,
Să o porți mereu cu tine,
Ea ți-a dat în astă viața,
Tot ce a avut mai drag,
Te va aștepta întruna,
Tu să-i calci peal casei prag,
Vrea să vii ca și acasă,
Căci acolo te așteaptă,
Surioara ta mai mică,
Să-ți întindă mâna dreaptă,
Vrea să stai cu ea la masă,
Să vorbiți... să povestiți,
Să nu știți că vremea trece,
Fără ca să obosiți,
Vrea să-i fii mereu alături?
Și când plânge... când zâmbește,
Vrea să simtă ocrotirea,
Fratelui ce o iubește,
Ea pe numeni nu mai are,
Este singură pe lume,
Pentru ea tu frățioare,
Ești în viață o minune,
Tu ești umărul pe care,
Poate plânge ea mereu,
Pentru tine-i mulțumește,
Celui ce e Dumnezeu,
Căci doar El este Acela,
Care i te-a dăruit,
Să nu uiți iubite frate,
Ești... vei fi... cel mai iubit.