SCRISOARE DE MIJLOCIRE

SCRISOARE DE MIJLOCIRE

Ps. 85

Vino, Doamne şi condu-ne
Ţara noastrã din Carpaţi
ce-o nãlţãm în rugãciune
ca profeţii exilaţi.

Când gemea sub asuprire
sub stãpânii cei mai rãi
Tu-ai adus o izbãvire
fericind şi munţi şi vãi.

Te-au slãvit chiar şi strãinii
nu ca oaspeţi ci ca fraţi.
Ei sunt martori ai Luminii
pentru cei eliberaţi.

Ne-ai iertat nelegiuirea.
Preţul Tu ni l-ai fixat :
bunãtatea şi iubirea.
Şi-acest preţ tot Tu l-ai dat.

Doamne, nu-Ţi lungi mânia
pentru faptele de ieri.
Dã-ne iarãşi bucuria
infinitei mângâieri.

Cãtre Tine ni se-ndreaptã
inima ca un strãjer.
Vrem s-alegem calea dreaptã
şi îngustã cãtre cer :

calea-n care bunãtatea
e unitã cu credinţa,
iar la cârmã stã dreptatea,
rudã cu recunoştinţa.

Dupã pacea Ta aspirã
inimile noastre iar.
Rãii iar Te rãstignirã
respingând mãreţul har.

Mântuirea Ta-i aproape
doar de cei care se tem
adevãrul sã-l îngroape
cu-al minciunilor blestem.

Vrem şi peste noi sã vinã
slava ce domnea în Rai
prin prezenţa Ta divinã
şi prin al Scripturii grai.

De-ar ţâşni credincioşia
ca şi floarea din pãmânt,
s-ar ivi Împãrãţia
cerului cu tot ce-i sfânt.

Printre fericiri visate
de atâţia, Te-am ruga,
Doamne sfânt, plin de dreptate,
dã-ne fericirea Ta !