Scrisoare de la Dumnezeu 1

De nu aș răsări un soare,
N-ar fi lumină pe pământ,
De nu v-aș da de sus nădejde,
Speranța locului cel sfânt,
V-ați rătăci înspre pierzare,
Adâncul rece v-ar zdrobi,
Căci fără Mine voi putere,
Nu ve-ți avea și ve-ți muri.

De n-aș aduce nori de ploaie,
Ați fi-nghițiți de greu pustiu,
De arșița ce este-aprinsă,
Și-n ceasul nopții cel târziu,
De șoaptele ce sunt străine,
Ați fi conduși spre-un timp mai greu,
De nu s-ar auzi din ceruri,
Cum strigă-ntruna glasul Meu.

De n-aș fi jertfa de pe cruce,
Ce am adus-o pentru voi,
V-ați scufunda în suferințe,
În nesfârșitele nevoi,
Robiți a-ți fi de răul lumii,
Și de păcate îmbrăcați,
În haina plină de rușine,
Și de-al Meu ochi demult uitați.

Eu v-am deschis un drum spre ceruri,
Din văi adânci Eu v-am salvat,
Cu sânge sfânt ce-a curs pe cruce,
Eu v-am spălat și v-am iertat,
Nu vă-mpietriți de vine iară,
Un timp mai greu, o vreme grea,
De Mine sunt ascultătoare,
Când voi striga vor dispărea.

De nu ar fi focul iubirii,
Ce pentru voi îl am mereu,
N-aș fi izvorul nemuririi,
Dar sunt ce-am fost... un Dumnezeu,
Nu voi lăsa să vă zdrobească,
Cel ce-i furie pe pământ,
Voi sunteți rodul suferinței,
Pe urma Mea pășiți cântând,

Să nu vă temeți nici-o clipă,
La cârmă sunt doar Eu mereu,
Sub cruce și sub grea povară,
Întotdeauna sunt și Eu,
Voi rămânea până la capăt,
Eu sunt Acel ce am făcut,
Sfârșitul vremurilor grele,
Ca să vă dau un început.
Amin