SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU…

Cât am greşit vreodată, Tu Doamne, ai iertat!
A noastră Cale, Tu, Cuvântul de intrare,
În Locul Preasfinţit sortit întru-nălţare
O Doamne şi acum...să-Ţi scriu căci M-ai chemat!

Nu ne-au fost date buze a murmura cu ele
Şi nici cuvinte grele a rosti lejer,
Când nu eram născuţi, har ni s-a dat şi sper
Ca prin Isus s-ajungem mult mai sus de stele...

Aglomerate sălile din ale noastre gânduri
Aşteaptă trenuri cu dureri şi cu himere...
O şansă este darul de sus, nicicând nu piere,
Când ai simţi-o, înţeles-o şi atunci şi pururi.

Cât de păcat e Doamne în trupul meu ce plânge
Şi câte-nlăcrimate locuri pe-al meu suflet...!
Aşa aş vrea să plece din inimă un răcnet,
Atunci când eu Te supăr şi lacrima-mi se frânge.

O Doamne cât aş vrea să fiu cum Ţi-ai dori!
Să simt despovărarea cum vine peste mine...
Cristal în ape limpezi cu rolul să aline,
Aşa aş vrea să-Ţi fiu! O Doamne, de aş fi!

Tu mă alini când doare şi ştii când mă apasă
O conştiinţă vie pe care mi-ai lăsat-o...
Ah Doamne, ce ispită pe ea a răsturnat-o,
Pe ea, credinţa care credeam că nu mă lasă?...

Strigat-am înspre Tine...aici sunt numai surzi!
Nu mi-a rămas chiar nimeni să ştie greul meu...
Vai mie, eu greşit-am mult Lui Dumnezeu!
Şi cer iertare Ţie, care ştii s-auzi!

Mă-ndrept spre Tine Doamne, că nu suport povara,
Chemată să apese din vina mea nebună...
O Doamne, încă o dată, iartă-mi să rămână
Sufletu-mi uşor şi diafan ca vara.

Tu îmi răspunzi prin vise şi mi te-arăţi prin ape,
Cum iertător şi bun, Tu ne înalţi mereu...
Azi mi-am aflat hodina în inima de leu,
Pe care-ai îmblânzit-o ca şi pe un şarpe.
O Doamne, Tu... Muntele şi Marea, Infinit sublim
Şi Ţie Doamne, Ţie, alerg să mă închin...
Şi plâng eu Doamne, plâng, pe pâine şi pe vin...
Căci toate câte-au fost, au fost ca noi să fim.

Tu eşti dar Mântuirea, Salvarea printre ploi
Şi Cheia eşti Tu Doamne, a uşii din Lumină...
Acum eu înţeleg...mâhnirea e divină,
Suprimă răutatea şi-o duce în noroi.

Cât am greşit vreodată, Tu Doamne, ai iertat!
Tu, Viaţă noastră eşti, Cuvântul din Scrisoare,
Chemând la pocăinţa sortită-ntru salvare
O Doamne şi acum...să mor căci sunt iertat!