Scrisoare către Dumnezeu...8

Eu astăzi mă așez încet, căci vreau pe o hârtie,
Tot eu ce simt, tot ce-ntâlnesc, să-ncep din nou a scrie,
Și Celui care i-am mai scris, ce-i iubitor și bun,
Să-i spun, și-a mea scrisoare azi, începe ea... acum.

—Iubitul meu Acel ceresc, ce-mi ești Tu mie Tată,
Din nou eu ție azi îți scriu, la fel ca altădată,
Căci Doamne-atunci când Ție-ți spun, pe mine ce mă doare,
Îmi este mai ușor... să știi, când scriu câte-o scrisoare.

Mult mai aproape eu mă simt, Stăpânule de Tine,
Scrisoarea Ție când îți scriu, te simt chiar lângă mine,
Simt mâna Ta pe-obrazul meu, cum șterge ea ușor,
Acele lacrimi ce se scurg, Părinte sfânt... de dor.

Simt peste mine cum cobor, doar raze de lumină,
Atunci când Ție eu îți scriu, mi-e inima doar plină,
De-acei fiori care cobor, din Tine Domnul meu,
Și greul care vreau să-l scriu, el parcă nu-i mai greu.

Dar totuși vreau să-ți spun cum eu, pe drum merg doar agale,
Căci drumul meu sfânt Dumnezeu, el trece azi prin vale,
De ceață este-acoperit, ar vrea să mă orbească,
O vreme grea care-a venit, dorind să mă oprească.

Vreau să-ți mai spun că stropi de foc, din nori azi cad mereu,
Sunt Doamne-atât de arzători, să rabd îmi este greu,
Căci sunt slăbănogit acum, pe drumul vieții mele,
În față mie-mi vin și vin, doar vremi și clipe grele.

Vreau să-ți mai spun, că noaptea-i grea, dar sunt întunecate,
Și zilele ce le trăiesc, și vreau mereu aproape,
Pe Tine eu ca să te am, Stăpânul meu ceresc,
Doar lângă Tine mi-e ușor, căci Doamne... te iubesc.

Să te rețin prea mult nu vreau, dar să-ți mai spun aș vrea,
Eu nu pot să închei acum, scrisoarea mea așa,
Mai am un lucru să-ți mai zic... Isuse... te iubesc,
Eu vre-o dorință nu mai am, doar una... să-ți slujesc.

Pe Tine cum te simt acum, cât mi-aș dori mereu,
Ca să te simt, să nu mai am, vre-un greu ce este greu,
Dar Tu scrisoarea de-o citești, te rog mereu să vii,
Când sunt slăbit și lângă mine vreau ca să rămâi.

În cioc de porumbel trimit, scrisoarea către Tine,
Când o citești, te rog Isus, să te gândești la mine,
Căci gândul Tău îmi e deajuns, el este-a mea salvare,
La mine Tu când te gândești, eu simt a Ta-ndurare.

Acum îndoi scrisoarea mea, căci Doamne-am terminat,
Dar în curând vreau Ție eu, să îți mai scriu odat,
Căci azi sunt mult prea obosit, și vreau să odihnesc,
Dar la sfârșit încă odat... îți spun... eu te iubesc.