SCRIEREA NECUNOSCUTĂ

SCRIEREA NECUNOSCUTĂ


Cu o faţă ca de var,
ce se-ascunde după plete,
împăratul Belşaţar
a văzut pe un perete,
cum o mână nevăzută
se grăbeşte ca să scrie
fraza cea necunoscută,
care-l umple de mânie:
"Mene, mene, techel, upfarsin!"

Ce mesaj e-acesta oare ?
Iată înţelepţii vin
şi privesc minune mare!...
Însă nimeni nu e-n stare
să citească-acest cuvânt.

Fremătând, ca frunza-n vânt,
vine-acum împărăteasa
şi-a ei vorbă umple casa:
- "Fii pe pace, împărate!
Nu te tulbura de fel!
Cheamă-l azi, cât mai degrabă,
pe-nţeleptul Daniel.

Şi s-a prezentat profetul
ce purta în el secretul:
Duhul Sfânt din Dumnezeu.
- "Am aflat că ai ştiinţă
despre-a tainelor fiinţă,

spune Belşaţar cu greu.
Poţi să lămureşti mistere,
prin măiastra-ţi clarvedere.
Te-am chemat ca să citeşti
şi mie să-mi tâlcuieşti
scrisu-acesta tăinuit,
ce din ceruri a venit."

Daniel dădu răspuns
cum din cer fusese uns
împăratului ce-aşteaptă
tâlcuirea cea mai dreaptă.
Şi aflând al tainei rost,
cu sentinţa cea grozavă,
Belşaţar străpuns a fost
de-acel sfânt mesaj din slavă.

*
Biblie ai fost mereu
înţeleasă tare greu!
Scriere necunoscută
tu-nspăimânţi pe toţi cei răi,
dacă nu-ţi primesc Cuvântul!
Tu străbaţi întreg pământul,
ca să chemi din munţi, din văi,
pe toţi fiii neascultării
în Cetatea îndurării.

O, de-ar fi să te-nţeleagă
orice om din lumea-ntreagă!
Şi dând curs chemării tale,
să se facă dealul vale.
Valea oricât de grozavă
să se-nalţe către slavă.

Să cânte cei muţi “Osana!”
Să vedem minuni în Cana.
Să-nflorească iar pustiul
când mulţi L-or primi pe Fiul.