Sclipiri din ... dragostea divină

De-i zi cu soare sau de-s nori
În fiecare zi adună
Sclipiri din... dragostea divină:

Un firicel de iarbă verde,
O frunză galben-ruginie,
Un ghiocel suav și firav,
Un strop de ploaie argintie,

O floare gingașă, plăpândă,
Ce ne seduce cu a sa splendoare,
O albinuță ce din floare-n floare
Adună harnică nectarul,
Un mic copil ce azi privește
Uimit de-așa minunăție.

În toate, tu atent privește
Să vezi adânc a lor menire
Pe care-o puse Creatorul
În a lor fire.

Să fii adânc umplut de harul,
De dragoste și-înțelepciune
Ce-o răspândește cu mult drag Zidarul
Peste a Lui făptură.

Ca într-un fagure de miere
Adună ce-i frumos în viață
Ca un balsam ce-aduce-n suflet
Multă căldură și speranță.

Nu-i nor etern și nici noapte
Pășește cu credință mai departe
Căci chiar și-n noaptea întunecată
E-o stea ce drumul ți-l arată.

Și dacă a coborât Dumnezeirea
Să se jertfească pentru muritori
E-un soare și-o speranță-n noapte
Pentru oricare călător.

O vin la El,
Primește-n suflet din a Lui iubire
Și fii umplut de-a Sa Dumnezeire...