Şarpele e tot la pândă

ŞARPELE E TOT LA PÂNDĂ

Şarpele e tot la pândă
Aşteaptă momentul oportun
În lanţul urii să ne prindă,
Să distrugă sistemul imun
De-i dăm prilejul să ne-atace
Poate cu tină să ne-ncarce...

E tot la pândă; e viclean
Cum altul nu este sub soare
El vrea în orice cetăţean
Să aibă loc o degradare
Dezastrele din lume – toate
De planul lui sunt cauzate.

Iar locurile de-ascunziş
Sunt prin diversele unghere
De unde vine pe furiş
Să îi dezbrace de putere
Pe cei ce nu privesc spre sori,
Pe cei ce sunt neveghetori...

Şi când lansează el săgeata
Ce-i încărcată cu-amăgiri
De-i seara sau e dimineaţa
Pătrund în om negre simţiri
Şi-atunci credinţa se chirceşte
Şi îndoiala stăpâneşte.

Azi el uzează de mijloace
Ce în trecut nu existau
Chiar în acest moment el coace
Momeli ce răni profunde dau
Se foloseşte de ecrane
Să dea învăţături profane...

Se foloseşte de ziare
De parlamente, facultăţi
Ca să strecoare derutare
Şi noapte şi impurităţi
În sufletele dezrobite
Ce sunt cu har pecetluite.

Dar, parcă, locul preferat
Al odiosului duşman
E lângă cei ce s-au predat
Şi vor s-ajungă la Liman
Pe-aceştia vrea să îi distrugă
Să n-aibă dorul pentru rugă...

Şi-i are-n obiectiv pe-acei
Ce nu se-nchină lui Baal
Să-i bombardeze cu idei
Ce-atacă sfântul ideal
O, câte tragedii urmează
Când pe creştini el îi fentează.

Să fim atenţi! E tot la pândă
El vrea să pună gheaţă-n noi,
S-aducă stări ce nasc osândă,
Să nu mai stăm printre eroi
Ca el să fugă e nevoie
Să împlinim cereasca voie.

În veacul plin cu uneltiri
Învingem numai prin veghere
C-aşa pioasele slujiri
Sunt ancorate-n Înviere
Să fim neînfricaţi străjeri
Şi vom primi de Sus puteri.

28 Septembrie, 2009