SARBATOAREA INVIERII

SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII

M-am trezit în sărbătoarea Învierii
Cu-n sentiment de sublimă exaltare
Simţeam ca un balsam efectul adierii
Ce vine-n noi prin Duhul Mângâierii
Şi am strigat: "E viu Isus, e sărbătoare!"

"Hristos e viu!" – familiei i-am spus
Şi au venit să-mi dea îmbrăţişare
Şi ei, ca mine, se bucurau nespus
Că Cel ce-a părăsit gloria de Sus
Prin Înviere ne-a dat descătuşare.

"Adevărat că-i viu!" - rostiră împreună
Pătrunşi de starea de care sunt cuprinşi
Toţi sfinţii care astăzi se adună
Să împletească lui Isus cunună,
Toţi cei ce fost-au de-nviere-atinşi.

Fiorii calzi de care-am fost cuprins
Parcă m-au răpit în sfere siderale
Să-l pot vedea pe Cel care-a învins,
Care-a venit la noi din necuprins
Să ne elibereze din stările de jale.

Şi-am meditat din nou la planul sfânt
Ce-a fost iniţiat de Părintele Luminii
Forţa Lui L-a scos pe Rege din mormânt
E viu Hristos, e viu al lui Cuvânt
Doar El ne face puri precum sunt crinii.

Am fost pătruns din nou de sentimentul
Ce-mi încălzeşte sufletul predat
M-am dus cu gândul la evenimentul
Ce-mi afectează viitorul şi prezentul
Şi iar am zis: "Hristos a înviat!"

A-nviat...dar agonia Lui cumplită
Pe care-a îndurat-o ca un sfânt
Şi azi lucrează-n lumea pângărită
Rodind în inimi pacea mult râvnită,
Rodind speranţă ce trece de mormânt.

Te proslăvesc, Isus, acum şi-n veşnicie
Că n-ai precupeţit viaţa Ta,
Că ai răbdat ocări şi agonie
Ca să ne-nveţi ce-nseamnă omenie,
Ca să putem ’naintea Ta a sta.

Hristos a înviat! E nu doar un salut
Ce îl rostim în zi de sărbătoare
Ci-i dulce Adevăr; e Adevărul absolut
Isus e viu şi-a pus în fiinţele de lut
Credinţa-n jertfa răscumpărătoare

****
Mă las răpit de gândul Învierii
Ce-mi dă nădejdi şi-mi dă elan
Şi-mi umple viaţa cu izul primăverii,
Mă contopeşte cu Duhul înfierii
Şi mă îndrumă spre veşnicul Liman.


AMIN!