SĂRBĂTOARE

SĂRBĂTOARE

Sună trâmbiță de aur în a cerului cupolă,
Printre nouri aurii se zărește-o mare solă;
Ies din ea, pe rând, copacii (care verde, care tare)
Cei ce-au trăit pentru Isus pe pământul de-încercare.

Tu pe unde ești măi frate? Nu te văd pe-acel ogor;
Ești în față? Ești în spate? Ești ascuns cumva de-un nor?
Dacă-ai suferit nedrept și-ai trecut de-a lumii mare,
Hai acum la bucurie, hai acum la sărbătoare!

Când se-aude trâmbița, aduce cu ea răsplată,
Dumnezeu (prin Domnul Isus) ne-a trecut de judecată.
Am crezut în Fiul Său, că a murit pentru noi
Și-am ajuns acum spălați de-al pământului noroi.

Mai sunt mulți oameni murdari în această lume mare
Și, cu jind, ar vrea și ei să ajungă-n sărbătoare,
Dar, nu vor să-îndure chinul (dacă e de îndurat)
Pentru Domnul nostru mare, pentru-al vieții Împărat.

Nu contează ce vor alții, doar contează ce vrei tu,
Domnului, inima-ți toată, te grăbește de i-o du,
Nu răspund alții de tine când în fața Lui vei sta,
Când cu lacrimi, de părinte, în zadar te-ar judeca.

O, ce mare adunare care cântă bucuria
Ce-a venit odată-în lume sub numele de Mesia
Și i-a mântuit pe oameni, chiar cu prețul vieții Sale,
Ducându-i cu El în cer, din a morții lumii vale!