Săptămâna Creaţiei, Ziua a cincea.

Însoţit de-un cor de arhangheli din slavă
Elohim întindea infinituri opace.
Pe Terra domneau rapsodii de agavă
Şi-n spicul luminii heruvii de pace.

În ape, tăceri incubau scintilaţii,
Munţi se-mbrăcau în verde veşmânt,
În pântecul humei germinau revelaţii
Fecundizate de glasul cel sfânt.

"Să fie pe câmpuri vieţuitoare,
Oştiri de soiuri în jur când priveşti
În aer, mulţimi de făpturi zburătoare,
În mări crustacee, moluşte şi peşti..."

Pământul gătit ca un mire de nuntă,
Pe axa-i diurnă sculpta primăveri.
În ochi îi clipea o ninsoare măruntă,
Sinapse cum nu existau nicăieri!

Un vânt strecurat prin bluza naturii
Stârnea avalanşe de psalmi luminoşi
Căci nu apăruseră capcanele urii
Şi nici pluvialul de şerpi veninoşi.