Samaritene!...

Sfîrșit în suferinți și-n munci
cu lacrimile-n gene
eram cînd m-ai găsit atunci
căzut, Samaritene!
M-ai ridicat milos din drum,
pe-asin m-ai pus la Tine,
iar eu plîngînd Ți-am spus: de-acum
fă orice vrei cu mine!

Uitat de toți și chinuit
am plîns apoi departe,
Tu însă iarăși ai venit
și m-ai scăpat din moarte.
M-ai prins de mînă și mi-ai spus
să Te urmez pe Tine
eu Te-am urmat mereu supus:
fă orice vrei cu mine!

Tîrziu într-un spital uitat,
zăceam în chinuri grele
și numai Tu m-ai cercetat
în chinurile mele.
La Sînul Tău Iubit m-ai strîns
durerea să se-aline
înviorat Isuse-am plîns:
fă orice vrei cu mine!

Ajuns-am vremuri bune-apoi
și prins-am lumea dragă
iar inima spre rele căi
cerca să mă atragă,
dar Tu-ntîlnindu-mă mi-ai spus
că asta nu e bine
- am înțeles și m-am supus:
fă orice vrei cu mine!

Cînd într-o toamnă m-ai chemat
din satul fără nume,
Cuvîntul Tău am ascultat
și m-am desprins de lume.
M-ai prins de mînă, eu supus
plecat-am după Tine
și-ngenuncheat smerit am spus:
fă orice vrei cu mine!

M-ai pus să luminez! Și-arzînd
cu lacrimile-n gene,
vreau să mă mistui luminînd
aici Samaritene!
- Să-Ți fiu un slujitor supus
s-ascult mereu de Tine
să fiu al Tău pe veci Isus,
să faci ce vrei cu mine!