Samanta de mustar

Isus se-ntreaba cu glas tare
Imparatia sfanta,pot sa o aseman oare?
Privind istoria lumii cu regate
Care prin ura fost-au sfaramate,

Nu gasea-n jur nimic de comparat
Cu domnia pacii din propriul regat!
De aceea zise gandindu-se cu amar
,,Imparatia mea, ca bobul de mustar,

E cea mai mica-n aparenta,
Si nu izbeste prin prezenta,
Ci se dezvolta-ncet frumos,
Pana la pomul maiestuos.

Cand germineaza in inima crestina,
Pomul ajunge o floare in lumina,
Un suflet nobil,si bland si elevat
Crescand de Duhul Sfant udat.

Cativa pescari saraci, desculti,
Fata de fariseii multi,
Au reusit in cativa ani
Sa umple imperiul Roman,

De evanghelie, de crestini,
Faclii in paganism, lumini !
Atatia imparati au vrut sa-i extermine!
Dar moartea de martir, facea biserici pline!

Luther sta singur prin sute de barbati
Nobili si printi, dar mai ales prelati
,,Cine esti tu?, doar singur? pe cine reprezinti?
Noi suntem cler,bogati parinti!

Curajul sau, o voce in multime,
Facu treptat sa cada in ruine
Ignoranta intrgului Ev Mediu!
Un mic calugar..anunta remediul..

Cat mai e inca timp de har,
Primeste si tu insuti samanta de mustar!
Cuvantul viu al Bibliei strabune
Are putere sa faca inimi bune.