Sămânța

O, ține-mi Doamne cugetul în Tine,
Acum când pun sămânța în grădină,
Când toate-n jurul meu sunt pilde, taine
Și despre Tine toate vor să-mi spună,
Sămânța parcă și-ar deschide gura
Și tainc îmi vorbește arătura.

Îmbrățișare caldă, sub mantie,
Pământ și sămânță, legături de vis,
El o hrănește, mamă grijulie,
Ea cu rădăcina-n sânul lui s-a prins,
Aș lua-o în palme, de leagăn să-i cânt
Dar prea e îndrăgostită de pământ.

Un lujer, va ieși să râdă-n soare,
Cu puteri de sevă, să-și poarte-o cruce,
Furtunile veni-vor să-l doboare
Și arșițele verii să-l usuce.
În crucea plantei, Doamne, aceasta vrei
Să-mi spui că și țărâna are partea ei?

Ușor e să lucrezi pământul afânat,
Împrospătat în Dragostea Divină,
Sămânța să încolțească imediat,
Crescândă întru dorul de Lumină,
Bogăția rodului ce va avea,
Taina învierii, sunt doar Dragostea.

Doar cu Domnul să lucrăm, să semănăm,
Căci El se va-ngriji de ploi la vreme,
Acesta nu-i un semănat blestem,
E pentru fericirile eterne,
O, Doamne, dă-ne ungerea cerească,
În harul Tău, plăntuțele să crească.

E minunat când Domnul e tăria,
E minunat când Duhul Sânt despică,
Când pui Sămânța și rodește glia
Și acel mort, la Viață se ridică,
Căci niciodată Sămânța n-are moaște,
În pământ bun, răsare și-apoi crește.

Fă-ne Doamne, trecând peste ogoare,
Lucrători într-o lucrare sfântă
Să ducem vestea mântuirii Tale,
Fă-ne pălăscași la marea Nuntă,
Pălasca să o umpli cu Duh Sfănt,
Să dăm să guste tuturor, chemând.

Amin!