Salvarea Întrupată

Nu sunt cuvinte îndeajuns, Isuse,
Să-Ți mulțumim că jos Tu ai venit,
Cu milă ai privit spre omul ce căzuse
Și, în înțelepciunea Ta, cerul ai părăsit.

Ai renunțat la cerul plin de slavă
Și la splendoarea Ta de Veșnic Împărat,
Căci starea vieții noastre era gravă,
Eram suflete robite, bolnave de păcat.

Prin cine ai venit și unde Te-ai născut?
Printr-o fecioară, dar nu într-un palat;
Parte de-un grajd și-o iesle ai avut
Și un tiran numit Irod de veste tulburat.

Ai fost numit “ Fiul celui ce e tâmplar”,
Căci Tu aveai de gând să ne cioplești viața;
Prin Jertfa Ta noi am primit în dar
O veșnică salvare și-n suflet dimineața.

Tu Te-ai născut sărac și-n lipsuri ai crescut,
Ca să ne dai în dar la cruce bogăția;
Prin viața Ta smerită, de sacrificiu am văzut
Că vrei să iei din al nost’ suflet murdăria.

Te-au onorat păstorii cu a lor prezență
Și de la mare depărtare trei magi au venit,
Dar noi venim și ne-nchinăm cu reverență
‘Naintea Ta, căci pentru noi Tu ai murit.

Ne-ai luat păcatul ce l-am purtat o viață,
Cu Tine sus pe lemnul blestemat,
Căci numai dragoste vedeam pe a Ta față
Și-o vorbă auzeam: “Eu vina ți-am iertat“.