Salvarea de la moarte vesnica

Tu, omule, ce traiesti doar in destrabalare
Tu, care crezi ca ai lumea la picioare
Tu nu esti radacina si doar creanga din copac
Vei fi taiat curand pentru ca te-ai uscat

Iti place sa stai noaptea in carciumi si-n betii
Si stai cu fetele de seara pana a doua zi
Incerci sa iti alini rana ce te doare
Dar ea se face mereu,mereu,mereu tot mai mare

In incercare ta de a cauta fericirea
Nu ai gasit nimic, decat dezamagirea
O lume intreaga plina de pacat
In care tu usor, usor te-ai conformat

De multe ori incerci sa te pacalesti
Ca ai gasit fericirea, dar stii ca sunt povesti
Ca dupa fiecare clipa in destrabalare
In inima ta se face un gol si mai mare

Isus ce a murit pe Cruce petnru tine
Se uita iar la tine si vrea sa te aline
Se coboara usor, incet la usa bate
Poate ii deschizi ca sa cinati la noapte