Sala tronului ceresc

În sala tronului ceresc
E tronul alb de judecată
Patru făpturi din foc se arată
Și Mielului Cel Sfânt se pleacă.

Și tunete din cerul înalt
Și fulgere se aud cum tună
Glasul Celui Preaînalt răsună
Iată, Eu sunt acel ce sunt.

Cei douăzeci și patru de bătrâni
Ce Mielului capul și-l pleacă
Spre slava Lui spun toți deodată
El este sfânt, de trei ori sfânt!

În gloria acea cerească
Un fum de slavă umple sala
Puterea Domnului se arată
Cutremurând cerul și zarea.

Cine e vrednic să ia cartea
Pecețile să le deschidă?
Tăcerea umple atunci cerul
Și nici un glas nu se ridică.

Căci nici în cer, nici pe pământ
Nu s-a găsit mijlocitor
Nu-i nimeni îndeajuns de sfânt
Nici vrednic, nici izbăvitor.

Dar din tăcerea de mormânt
Iată că se arată El...
Cu haina înmuiată în sânge
Se arată un fiu de dumnezeu!

Un miel smerit, un viteaz leu
Un împărat cum niciun zeu
Din rădăcina lui Isai
Vlăstar dumnezeiesc din rai.

Cu boldul morții sub picioare
Pe cap cununi împărătești
Prin moartea-I biruit-a moartea
Și a deschis căile cerești.

Iată Eu vin curând pe nori
Răsplata Mea este cu Mine
De crezi și împlinești ce-i scris
Îți spun că-i fi in rai cu Mine.