Sacrificiul suprem

SACRIFICIUL SUPREM

Amortit de-ntristare de frig
Și de nesomn
Dus de la Ana la Caiafa,
Irod și’napoi,
Christos Dumnezeu al vieții Domn aștepta Sa-L
Judece paginii pentru noi

Cel ce mai ieri fusese
slavit de către nemernica
Lui faptura
Subit a ajuns de popor umilitde faptura-i azi plină de ură
Deși El nu comisese vre-un lucru greșit
Doar împlinea prorocii
Din Sfânta Scriptură.

Și vai ce acuzatii și ce nedreptate
Și vai ce popor și ce rautate
Judecată fu dreaptă în parte
Dar ce condamnare aparte
Și Doamne ce josnica moarte

E ceasul când ura
suprimă iubirea
Și Lumina-și pierde
Strălucirea
Când nebunia
Învinge judecată
Și câteva ore de
Întuneric îi esteRăsplata

E-ntunecatul ceas
De răzbunare
Ceasul lipsit de iertare
A unei mulțimi
Fară minte
Și ceasul când Fiul
Efără cuvinte

Eceasul în care moartea-
Și încearcă puterea
Și ceasul când
Domnul
Așteapta-nvierea

Eceasul când viața se
Pierde viața să deie
Puterea morții cât
ține-o scânteie
Tectonice plăci
Se izbesc cu putere
Proroci învie
Dup-o lungă tăcere
Când duhul la Tatăl
Îl da Domnul
Cel Sfânt și la-nviere
Mulți drepți la viață
Se-ntorc din pământ

Cutremur și-ntuneric
Se lasă pe țară
Soldatii-ngroziti
Se-așteaptă să moară
Perdeaua din templu
Se rupe în doua

Comandantul roman
Atunci înțelege că a comis
o mare fărădelegeși că făcu Păcatul greu
Batjocorind pe Fiul
Lui Dumnezeu
Și apoi moartea
Cade învinsă
Cu diavolu-n foc
De moarte învinsă

Sus Domnul Vieții
Și Slava Lui mare
Rămân pe vecie
Să lase iertare.

Moldovan Pavel