Să vorbim doar adevărul

Să vorbim doar adevărul,
În cuvânt ce e lăsat,
Chiar de-i uneori prea aspru,
Curăță El de păcat.

Să ne fie vorba dreasă,
Și să nu bolborosim,
Luminând chiar și în noapte,
Ca un far aprins să fim.

Să vorbim înțelepciunea,
Ce-a lăsat-o Dumnezeu,
Ea aduce vindecare,
Căci în ea e Duhul Său.

Ochii îndreptați spre ceruri,
Să ne fie zi de zi,
Izbăvirea e la Domnul,
El lumină poate fi.

Să-i cântăm și bunătatea,
Care ne trezește-te zori,
Mută munții, ape seacă,
Mustră vântul, dar și nori,
Pentru noi întotdeauna,
Vegheatoare este ea,
Și ne tine pe cărare,
Chiar de-i uneori prea grea.

Să rămânem fară teamă,
Chiar de mii de vor cădea,
E tăria noastră Domnul,
Scut ne e iubirea Sa.

Ne iubește pân-la capăt,
Cum iubea când s-a jertfit,
Când pe crucea blestemată,
Jertfa Sa ne-a mântuit.

Să ne alipim de harul,
Care viață ne-a adus,
Viață este în cuvântul,
Ce lăsat a fost de sus.

Râvna să ne stea în față,
Pe Isus de a-l sluji,
Și în vale, și în noapte,
Până-n cea mai mare zi.
Amin