Să veghem astăzi întruna

Să veghem astăzi întruna, nu știm când El va veni,
Nu știm ceasul, nu știm clipa, când pe nor va coborâ,
Să fim treji la miez de noapte, căci și-atunci poate de sus,
Să coboare-al nostru Mire, veșnicul preasfânt Isus.

Să veghem chiar și sub norii, ce-s atât de furioși,
Dacă vom veghea cu toții, vom ieși victorioși,
Domnul poate chiar acuma, printre ei a coborâ,
Poate mâine sau la noapte, știm doar că El va veni.

Să fim vegheatori în toate, căci sunt vremuri de sfârșit,
După ele vine Domnul, timpul e de El grăbit,
Poate vine în apusul, soarelui de El adus,
Sau în răsărit de zare, poate fi chear El... Isus.

Poate fi în ploaia care, alungată e de vânt,
Ce ascunde-a Lui venire, ce va fi ea în curând,
Noi de veghe-ntotdeauna, trebuie aici să fim,
De vom fi mereu pe cale, nu putem să ațipim.

Să veghem în lupta mare, caci în ea nu noi luptăm,
Doar vegherea este-a noastră, și-n tăcere s-așteptăm,
S-așteptăm a Lui venire, acea zi de sărbătoare,
Care vine cu un veșnic, răsărit frumos de soare.

Să fim vegheatori ne cere, Dumnezeul nostru bun,
Căci doar cei ce stau de veghe, pe al mântuirii drum,
Vor avea de ea ei parte, nu acei ce-s adormiți,
Nici acei care pe cale, merg spre ceruri doar siliți.

Vrea vegherea să ne fie, și-n iubirea ce-o purtăm,
Sa veghem asupra urmei, ce în urmă o lăsăm,
Și asupra gurii noastre-n încercările ce vin,
Să veghem și gândul nostru, când paharul este plin.

Dar și-atuci când zile grele, vin cu greul lor mereu,
Să ne fie desfatarea-n ele numai Dumnezeu,
Să veghem întotdeauna, să fim gata de-a pleca,
Căci în orice clipă Domnul, pe nor poate apăra.
Amin(diana)