Să ținem sus privirea

Să ținem sus privirea când, e iarăși vre-o-ncercare,
Chiar dacă-i ura celui rău, din ce în ce mai mare.

Fără de teamă să pășim, mereu spre veșnicie,
Chiar daca-n jurul nostru cad, nu unul... ci o mie.

Să nu ne-abatem de la drum, pe margine e vale,
Pe Domnul îl vom întâlni, pe mijlocul de cale.

Vom fi spre cer când vom vedea, un mijloc de furtună,
Să nu ne clatinăm în ea, căci vine vremea bună.

Să ținem sus privirea când, durerea este mare,
Ca parte să avem în ea, de milă și-ndurare.

Căci doar spre cer privind mereu, vom fi păziti de toate,
Și-n orice încercări va fi, de noi Isus aproape.

Doar lângă El vom fi mereu, păziti de toate rele,
Ușoare zilele vor fi, ce par atât de grele.

Să ținem sus privirea când, se-arată iarăși norii,
Îndată vom vedea cum vin, din depărtare zorii.
Amin