Să-ți mulțumesc n-ar fi-ndeajuns

Să-ți mulțumesc Ție vre-o dată, îndeajuns nu voi putea,
Pentru lucrarea minunată, ce Tu-ai făcut-o-n viața mea,
Să-ți dau ceva ca răsplătire, nu am căci totul e al Tău,
Ce-ți pot eu da... e-a mea iubire, ce-i pentru Tine Domnul meu.

Să-ți mulțumesc Isuse dragă, căci biruință mi-ai adus,
În lupta dată pentru mine, nicicând n-ar fi îndeajuns,
Ce poate gura mea să-ți spună, ooo... Dumnezeule ceresc,
Sunt două dragi mie cuvinte, să-ți spună poate... te iubesc.

Dar pentru marea bunătate, care-am văzut-o zi de zi,
Ce aș putea eu oare Ție, azi pentru ea a-ți oferi,
Tu toate ai... sunt ale tale, nimic nu este Doamne-al meu,
Tot ce-ți pot da sunt osanale, și laude în timpul greu.

Nimic n-ar răsplăti nici mila, în dreptul meu ce ai avut,
În clipa-n care al meu suflet, spunea că-i sufletul pierdut,
Nici dragostea fără de margini, nu aș putea s-o răsplătesc,
Tot ce-aș putea eu Doamne astăzi, din dragoste să te slujesc.

Din dragoste să-ți cânt întruna, cântarea îndeajuns n-ar fi,
Să fiu a ta lumină-n lume, să fiu făclie-n nopți și-n zi,
Să fiu și sare... de-aș fi toate, Isus nicicând nu aș putea,
Să-ți răsplătesc îndelungată, răbdare și iubirea Ta.