Să strângi în inimă cuvântul

Să strângi în inimă cuvântul, ție putere îți va da,
Pe treapta grelei suferințe, mereu doar te va ridica.

El hrană-ți este în pustie, sperantă-n timpul cel mai greu,
Căci este viu... este putere, puterea cea din Dumnezeu.

Prin văi adânci sau prin cuptoare, trecut adesea de vei fi,
Credința în cuvânt pe tine, de toate te va izbăvi.

El ancoră mereu să-ți fie, pe-un drum ce este-așa pietros,
Pe-o cale tristă poate face, să fii mereu doar bucuros.

Să strângi în inimă cuvântul, prin har ce este auzit,
El poate ție să-ți aducă, tot tu ce-n viață ți-ai dorit.

El poate-aduce vindecare, eliberare-ți poate da,
În zile grele, vremi din urmă, doar el te poate alina.

Te v-adăpa și în pustiul, zădufului de timp adus,
El e izvor de apă vie, ce izvorăște doar de sus.

El poate-un zbor mai lin să-l facă, el poate calea netezi,
Căci e cuvântul care-i veșnic, nicicând nu poate obosi.

Să strângi în inimă cuvântul, lăsat ce-i doar de Dumnezeu,
Ce stăpânește-ntreg pământul, și cerul este tot al Său.

Prin el primi-vei o lumină, nu vei putea tu rătăci,
Îți va deschide calea bună, în ceruri care va sfârși.

Urmeaza-l cât azi îl mai lasă, căci har curând nu va mai fi,
Acum să-l strângi, cât se mai poate, să poți mereu doar propăși.

Să-l strângi curat căci vremuri grele, pe drum se-arată-n fața ta,
Să treci biruitor de ele, doar prin cuvânt tu vei putea.