SA RIDICAM STACHETA...

SĂ RIDICĂM ŞTACHETA...

Să ridicăm ştacheta, să creştem în iubire
Să răspândim în jur un duh de înfrăţire
Tot ce-i nedemn de Patria cerească
Să piară dintre noi; Lumina să domnească!

Să ne desprindem de starea de inactivitate
E-o stare-n care Lucifer ne poate bate
El asta vrea: să fim mereu nepăsători,
Să fim în sanctuar numai de sărbători.

Să ridicăm ştacheta spre culmi spirituale
De-acolo înălţăm mai multe osanale
Acolo nu ne-atinge atacul furibund
Şi nici săgeţile nimicitoare nu pătrund.

Se cere de la noi mai multă străduinţă,
Mai multă-ncredinţare, mai multă umilinţă
Cerescul Tată se bucură când noi
Lucrăm în vie cu hărnicia unui roi.

Ne-a înzestrat Stăpânul cu-atâta-nţelepciune
Ne dă şi energii, ne dă şi viziune
Să răspândim în jur mai multă bunătate
Să depăşim nivelul de mediocritate.

Pe piscul consacrării găsim noi fericire
Şi numai prin urcare ajungem la-mplinire
Stagnarea în credinţă înseamnă delăsare
O, gându-acesta pe toţi să ne-nfioare!

Cum alpiniştii urcă mereu spre înălţime
Aflînd elan în atracţia culmilor sublime
Să ’naintăm şi noi, s-avem progrese
Spre plaiul unde lacrimile fi-vor şterse.

Să creştem în iubire, să ridicăm ştacheta
Vom afecta oraşul, vom afecta planeta
Răsplata va fi mare pentru efortul pus:
Împărăţia slavei cu sfinţi şi cu Isus.


gc/ 1 iunie, 2007