Să rămân...

Să rămân…


Să rămân, aş vrea Isuse,
O! todeauna lângă Tine,
Şi s-ascult la cele spuse
Din vorbiri sfinte, divine!

S-aud dulcea mângâiere
Care o-mparţi la necăjiţi,
Când ei zilnic prin durere
Se zbat singuri, părăsiţi.

Să rămân, aş vrea Isuse,
Tot mereu în preajma Ta,
Şi dorinţele-mi nespuse
Să le pot, a-Ţi prezenta!

Să le-asculţi, cu duioşie
Şi-n iubirea Ta cea mare,
Din prea-sfânta părtăşie
Să-mi dai dulcea alinare.

Să rămân, aş vrea Isuse,
Când eşti asaltat de rău,
Şi să văd duhuri supuse
Ascultând cuvântul Tău!

Să pricep că vindecarea
Reia forma cea de viaţă,
Lăsând în gloate mirarea
Dacă ei sunt cei de faţă!

Să rămân, aş vrea Isuse,
Lângă Tine mai aproape,
De principii sfinte spuse
De marea iubire-agape!

Şi-n lumina prea măreaţă
Vreau de-a fi, ascultător,
Ca şi-un ucenic ce-nvaţă
Mergând după Învăţător.

Flavius Laurian Duverna
02 septembrie 200