Să nu vorbești în deznădejde

Să nu vorbești în deznădejde,
Căci va vorbi doar eul tău,
Să taci atunci când întristarea,
Și-arată iarăși greul său.

Să nu rostești cuvinte goale,
Atunci când soarele-i ascuns,
Sub norii grei să ai speranță,
Privind mereu doar spre Isus.

Să nu cârtești în strâmtorare,
Căci singur tu nu ești în ea,
Cu tine-i Cel ce și-a dat viața,
Pe cruce-n dealul Golgota.

Cu tine-i dragostea cerească,
Pe-ai Săi nu-i poate părăsi,
Ea știe-ntruna să iubească,
Pân-la sfârșit te va iubi.

Să nu te clatini în furtună,
Tăria ta e Dumnezeu,
Pe marea vieții ți-e lumină,
În luptă este scutul tău.

El poate rănile să lege,
Este balsam vindecător,
El este Alfa... e Omega,
E Creatorul tuturor.

Să nu vorbești când ape-ntinse,
În fața ta s-or ridica,
La țărm te-asteaptă fericirea,
Răsplată veșnică-ți va da.

Cununa cea nevestejită,
Acol-o vei purta mereu,
Căci dincolo de suferințe,
E casa ta... e Dumnezeu.

Stai neclintit în orice vreme,
Și biruință vei avea,
Să taci atunci când greul vine,
Tăcerea pace îți va da.

Lumina zorilor se vede,
Aproape este-un infinit,
Mai luptă astăzi în tăcere,
Te-asteaptă Mirele iubit.
Amin