Să nu urăşti

SĂ NU URĂŞTI

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

"Eu nu-l urăsc pe-acesta, dar nici nu-l pot iubi"...,
-Îi auzim pe oameni cu asemeni mărturii-
Eu nu-l urăsc -dar spune, unde voieşti să stai
Când pleci de-aici din lume? în iad?...sau sus în rai?...

Iubirea e divină, din DUMNEZEU, să ştii,
Iar ura e din moartea eternelor pustii.
La mijloc nu se poate, sau rău, sau credincios,
Sunt două căi în lume, ne-a zis ISUS HRISTOS.

De n-ai ştiut aceasta, amicul meu, să ştii
Că dincolo de moarte sunt două veşnicii.
Iubirea este visul şi locul fericirii,
Iar ura este moarte şi locul chinuirii.

Ce fel de sentimente simţeşti că te frământă?
Eşti copleşit de ură, sau de iubirea sfântă?
ISUS HRISTOS vorbise cu glasul Lui cel sfânt,
Cum ura între oameni va creşte pe pământ.

În lumea din afară, dar şi-n biserici chiar,
Vor fi cuprinşi de ură şi-acei de la altar.
Acelaşi duh de ceartă, aceeaşi întrebare,
Ca să conducă turma, cine va fi mai mare?

La fel ca în vechime îi întâlneşti grupaţi,
Cu sentimentul rece, atâţia zeci de fraţi
Cu Apolo, cu Chifa, HRISTOS e împărţit
În grupuri, grupuleţe, spre ceruri au pornit.

"Penticostali, vai Doamne, fereşte-te de ei
Eu nu iubesc pe alţii decât pe fraţii mei!"
"Baptişti, vai, cum se poate, cum să-i iubim, ce spui?
Noi mergem după Petru şi ucenicii lui!

Cu Apolo să meargă acei nebotezaţi,
Chiar dacă sunt aceştia cu duhul înfocaţi
Noi nu putem comite risipă de iubire
Noi îi iubim pe-aceia cu-aleasă preţuire."

HRISTOS însă ne spune; "şi pe vrăjmaşi iubiţi!"
Chiar dacă sunt din lume, sau dintre "pocăiţi"...
HRISTOS ar vrea să nască în pieptul nostru frânt,
Parfumul nemuririi de sus din cerul sfânt.

Iubirea e o floare ce-aduce rod apoi,
Iar ura este spinul ce-aprinde foc în noi.
Iubindu-ne vrăjmaşii, iubind pe-ai noştri fraţi,
Vom dovedi că suntem creştini răscumpăraţi.

Aceasta dovedeşte că eşti un nou născut,
Că DUMNEZEU ţi-e Tată, că DUMNEZEU ţi-e scut,
Iubirea e mai mare decât credinţa chiar,
Decât înţelepciunea şi orişicare dar.

Iubirea e turnată prin DUHUL SFÂNT de sus,
Nădejdea învierii când va veni ISUS.
Iubirea e smerită, iubirea a slujit,
Căci DOMNUL din iubire pe noi ne-a mântuit.

Iubirea e frumoasă, şi harnică, şi vie,
Iubirea este DOMNUL de sus din veşnicie.
Când ura se îmbracă cu haina ei de in,
Te îngrozeşte monstrul ce-i prefăcut creştin.

Când cineva imită iubirea prefăcut,
Nu poţi să-i spui altcumva, decât creştin căzut.
Scriptura îi numeşte evlavioşi formali
Îndiferent de culte, baptişti, penticostali...

Nu numele contează, ci jarul care-l ai,
Iubirea ne va duce în ceruri sus, în rai.
Paharul conştiinţei, al inimii pahar,
Sau este plin cu ură, sau plin cu duh, cu har.

La mijloc nu se poate, nici ură sus în rai,
Ca Bartimeu iubite, dezbracă vechiul strai.
Stăruitor te roagă şi cere DUHUL SFÂNT,
Căci Duhul face roadă iubirii pe pământ.

Prin DUHUL SFÂNT învingem puterea celui rău
Ce naşte-n oameni ură şi vrăjmăşii mereu.
Ai tu această forţă, creştine plin de zel?
Făgăduinţa scrisă, în Cartea lui Ioel.

Iubirea cristalină din nesfârşite zări,
Noian de fericire şi binecuvântări.
Făgăduinţa scrisă, prietene să ştii,
Şi astăzi se revarsă, şi tu o poţi primi.

Învinge-te pe tine iubind pe-ai tăi vrăjmaşi,
De ura infernală învins să nu te laşi!
Fii credincios şi strigă, şi dovedeşte deci,
Căci ţi-ai ales iubirea aici şi-n veci de veci.

AMIN